Fiu De Dac Și De Zeiță

Du-mă, du-mă-n codru des În adâncuri, chiar în miez Strânge-mă codrule lat Și mă dă-ndărărăt bărbat Cântă doar din strună lină Tu fii cel fără de vină Bunii tăi au ridicat Tot meleagul din păcat Oglindește-te-n stele Fii o hartă printre ele Să ajungi până în Rai Să lași 'colo ce mai ai! Fiu de Dac și de Zeiță S-a deschis a ta portiță Să te pască doar norocul, S-apuci soarta-ți de mijlocu-i Du-mă, du-mă-n codru des În adâncuri, chiar în miez Strânge-mă codrule lat Și mă dă-ndărărăt bărbat Scară de cununi te-nalță Fără de osândă-nvață Leagănă-l pe cel smerit Prin cuvânt deosebit Iar celui lovit de soartă Dă-i o mână ridicată Și-l azvârle către Soare Jale să nu fie-n zare Fiu de Dac și de Zeiță S-a deschis a ta portiță Să te pască doar norocul, S-apuci soarta-ți de mijlocu-i De-i mijloc de fier și oțel Să-l topești până e seu Negre valuri de dureri Să dispară dintre vremi Du-mă, du-mă-n codru des În adâncuri, chiar în miez Strânge-mă codrule lat Și mă dă-ndărărăt bărbat Fiu de Dac și de Zeiță S-a deschis a ta portiță Să te pască doar norocul, S-apuci soarta-ți de mijlocu-i De-i mijloc de fier și oțel Să-l topești până e seu Negre valuri de dureri Să dispară dintre vremi